In traditia spirituala in care practic eu meditatie de peste 20 de ani, printre practicanti apare dupa niste timp o aversiune pentru practica de cultivare a atentiei cu ajutorul respiratiei – tehnica numita generic Anapansati.
Motivul e simplu si usor de inteles: la inceput, oamenii iau practica meditatiei ca o disciplina, fara a simti direct si usor beneficiile sale. Si ca orice disciplina, este cu efort iar ce este cu efort este implicit neplacut si usor ‘dureros’. Si la inceput nu simtim asta – pentru ca suntem motivati conceptual sa practicam.
De la un anumit moment, practicantii de meditatie – dupa ce incep sa devina mai perceptivi asupra dinamicii practicii asupra mintii, incep sa perceapa neplacerea si usoara violenta a efortului de-a forta mintea sa faca ce nu vrea, sa se reintoarca pe un instrument strain experientei cotidiene – adica respiratia (Anapanasati = atentie constienta pe insir/expir). Si de aceea oamenii dupa niste timp incep sa cauta metode alternative de practica ce se poate face mai usor, mai natural, in care si cu care mintea sa stea fara efort. Un fel de wei-wu-wei, daca vreti. Dar intr-un fel aceasta ‘reactie’ e si o forma mai fina de aversiune.
In cele din urma ca miscarea naturala a oricarui pendul, e nevoie ca omul sa se intoarca la o relatie naturala cu practica Anapanasati – o practica fundamentala pentru cultivarea atentiei, dezvoltare Awareness (camp de atentie stabil, omnidirectional) si eventually faimoasa pereche Sati-Sampajanna. Si lasand la o parte ca Anapanasati este una din cea mai facile cai de-a obtine Jhanna – absorbtia meditativa, cu experienta speciala si beneficiile de rigoare.
Asa ca intrebarea este: cum facem sa ne placa inapoi Anapanasati – dupa ani in care am avut o aversiune de aceasta practica?
Experienta mea este urmatoarea:
In primul rand o relatie corecta si o re-indragostire de Anapanasati vine din Insight (care vine din practica, desigur).
Dupa o perioada de timp, sa zicem ani, in care practicam corect – adica atat cultivarea atentiei cat si constientizarea/explorarea structurata a propriului continut mental ce ne conditioneaza – ajungem sa vedem in mod real si direct ca propria noastra minte este cea care creaza Dukkha. Ca noi suntem sursa propriei suferinte si nimic/nimeni altceva. Propriul set de conceptii, crezuri si asteptari ca aceasta realitate in acest sfant moment prezent, sa fie altceva decat ceea ce este. Dar desigur dupa ce avem acest insight, e cale lunga pana reusim sa tratam cu setul nostru personal/transpersonal de conditionari – pana la o forma de dezumflare a lor, a opri ‘canalele de ‘energie mentala’ cu cale le hranim pana chiar la o eliminare a ‘semintei’ lor. E cale lunga si ea incepe cu constientizare cat mai multa, umilinta si rabdare (articol dedicat necesar pe tema asta).
Avand acest insight constient ca noi suntem propria sursa de ‘suferinta’ atunci apare si intentia unei forme de freedom from own ‘conditioned/conditioning self’. Si acum Anapanasati revine in peisaj. In sesiunile de meditatie formala, facand efortul constient si volitional si explicit, de-a ne intoarce mereu catre respiratie, exprima intentia a iesi din propriile propria personalitate si pattern-uri care ne provoaca conditionare si ‘suferinta’. Si nu doar intentia, dar cu intentia si practica apare aplicata reincepe sa apara si experienta de freedom from self, a unei experiente de eliberare temporara de continut. Chiar daca experienta e temporara, sunt 2 beneficii principale: se exerseaza si se intareste muschiul tendintei de-a fi in stare sa renuntam la ‘our own way of being’ de dragul libertatii si 2/ se experimenteaza efectiv starea de freedom from self/emptiness – care pe de-o parte este eliberatoare, dar hraneste memoria (ancora mentala) a libertatii personale – macar asa cum e, temporara, mica si conditionata.
Si dupa ce vedem aceasta dinamica in practica, atunci Anapanasati din nou are sens. Mult sens. Nu invalideaza alte metode de practica folosite intre timp, dar creaza o relatie corecta cu Anapanasati si imbogateste tolba de instrumente a meditatorului.
Pam-pam. Spor la Meditatie.
Doar asta e de facut in viata in mod real.
Leave a Reply