Unii dintre noi, venim din neamul in care orezul se facea doar pilaf – o masa amorfa in care au fost dizolvate apa, boabe de orez acum abia descifrabile, niscaiva legume, poate si-un copan de animal samd.
Dar am mai iesit si noi pe la un restaurant chinezesc, indian si-am vazut ca acolo orezul chinezesc e diferit – parca e mai gustos, are sens cumva, are forma si textura de orez, e pufos, nu cleios, desi e paradoxal … gatit :). Si-asa ca ne-am dorit si noi sa facem cum fac altii, ca deh – nu putem si noi sa facem acasa cum se vede la restaurant?
Reteta gatitului orezului ‘ca la chinezi’ e simpla, poate chiar banal de simpla si dureaza maxim 20-30 de minute, timp in care putem gati mancarea principala, cum ar fi supa de Dahl (linte). Ca suntem maestri la doua ochiuri :)).
Nu sunt multe chestii de retinut la INGREDIENTE sau METODA DE PREPARARE, decat niste principii simple, de baza:
– Proportia de ingrediente:
> 1 la 1¾ – 2: adica poate fi 1 cana de orez la maxim 2 cani de apa, o ceasca de orez la …, ati inteles voi. Orezul sa fie cu bob lung, tip basmati. 1 cana de orez ajunge de 2 portii.
> La o cana de apa, 1/2 lingurita de sare. Eu sugerez sare de Himalaya intrucat pentru gusturile mai fine, acest tip de sare efectiv da un gust subtil si tare placut produsului final.
– Principiul de baza al prepararii: Orezul (prea) nu se ‘lipeste’. Stiu, asta e teama principala a oamenilor ca orezul simplu cu apa, daca e lasat ne-ingrijit, se lipeste, arde cratita, am stricat mancarea samd, de unde de obicem mestecam des si mult in orez sa nu se lipeasca. Doar ca orezul amestecat des este de fapt rupt bobul acela frumos si lung si-l transformam in pilaf.
– Unealta primara: Oala cu capac. Nu e negociabil aici, de preferat sa fie cat mai compatibil/ermetic capacul la oala ca sa iasa lucrurile frumos. Mie-mi plac oalele medii de inox – le gasesc potrivite si versatile pentru multe uzante ale bucatariei.
Metoda de preparare
– se fierbe apa si adaugam sarea in apa. Se poate folosi si apa de la fierbator – face viata mai usoara si mancarea mai rapida, scapam si de gazul de la Rusi :).
– cum a dat apa in foc, adaugam orezul in apa, amestecam odata cu o furculita, doar ca sa nu se faca cocolase de orez uscat in apa fiarta. Din momentul in care am pus orezul in apa fierbinte pana se termina operatiunea de gatit ar trebui sa treaca cam 18-20 de minute.
– punem capacul pe oala si dam focul la mic, cam pe la un sfert din puterea ochiului. Asigurati-va ca capacul este cat mai ermetic pus pe oala astfel incat aburul ce iese din apa in fierbere sa fie pastrata in oala. De fapt, acesta este ‘marele secret’ al fierberii orezului ‘ca la restaurant’ – faptul ca el in ultimele minute, cand mai e putina apa in oala si ne e teama ca se lipeste, de fapt el se gateste in abur care de fapt, cu ajutorul la un pic de apa pe fundul oalei – nu-l lasa sa se lipeasca de oala.
– din cand in cand, odata la vreo 3-4 minute, putem sa mai amestecam un pic orezul, dar tare usor si musai cu o furculita. Asta e valabil mai ales la primele sesiuni de gatit cand inca n-avem incredere in metoda.
– dupa vreo 15 minute, la una din mini-amestecari, putem lua cu furculita un pic de orez ca sa-l gustam daca e gata, dupa gustul propriu sau mai e de lasat. Recomandarea este pe la 18-20 de minute
– cand vedem ca nu mai e apa in oana mai deloc si orezul pare bun de mancat dpdv tarie/moliciune a bobului, oprim focul si mai lasam cateva minute (2-3 sa spune) in aburul oalei
– apoi il scoatem, il asezam intr-un bol si-l amestecam foarte putin de jos in sus, ca si cum i-am da volum – ca sa-i pastram ‘pufosenia’.
Cam asa arata produsul final:
Personal il gasesc tare bun, mai ales cald, pufos, aburind si cu aroma aceea fina de sare de Himalaya, asa ca ajung sa mananc o parte buna din el simplu.
Leave a Reply