Zilele trecute discutam cu nevasta Vulpe și mă gândeam cum pe cât citim mai multe, pe atât știm mai puțin cum să trăim corect și frumos. Trăim într-o lume puternic conectată informațional – avem acces la înțelepciunea cumulată de umanitate în scurtul său istoric civilizat de niște mii de ani. Religie, filozofie, științe fixe, tehnologie, umanism, istorie, ecologie, biologie, starea lumii din orice punct de vedere – oricare, la distanță de-o simplă cautare pe internet și cam gratuit.
În același timp, civilizația urbană in particular a generat o deconectare profundă a omului de rând de la realitatea personală și socială.
Ne-am deconectat de impactul nostru asupra lumii înconjuratoare și nu ne dăm seama ce efecte de bumerang creăm prin aparentele noastre simple acte de viață. Producem zilnic-săptămânal-lunar cantități imense de gunoi și resturi. Câteva zeci de kg de plastic pe săptamână – și la o simpla căutare aflăm că plasticul staționează în natură câteva sute de ani. Si reciclarea plasticului merge doar vreo 8 ori maxim până devine tot gunoi blocat în natură. Rareori ne punem întrebări în fața rafturilor din hypermarket. Folosim direct sau indirect cantități imense de chimicale pe post de cosmetice și produse de curățenie- care mai tarziu ajung în apă, în aer, în sol, pe piele sau în plămâni, samd. În loc să lăsam în urmă lucruri frumoase, acum fiecare dintre noi lasă un morman de gunoi moștenire urmașilor să se descurce, să găsească soluții pentru lipsa noastră de grijă.
La mâncare, lucrurile cu-atât mai triste. Lăsând la o parte o pledoarie pentru alimentatie pur vegană (la care noi aderăm, pentru că etică-mediu-sănătate personală), piramida alimentara universal acceptată și recomandată de toti medicii și nutritioniștii ne spune cam câtă carne ar trebui să mâncăm pe săptamână. Însa societatea de consum și minunatul kapitalism încurajează placerea pe termen scurt. Așa că în loc de 10% carne si restul fructe-legume-cereale-șamd, proporțiile sunt departe de bunul simț.
Mâncăm multă carne, însa nu suntem expuși efectiv la actul omorârii animalului și la violența intrinsecă a acestui act. Societatea, prin lanturi economice/sociale complexe, și-a dezvoltat niște mecanisme de externalizare și sistematizare a suferinței ce-o provocăm animalelor , în primul rând prin condițiile mizere în care-și trăiesc viața, apoi prin felul în care le este luată viața, dar și prin moarte, ca act intrinsec violent ce-ar putea fi evitat – macar ca volume.
Ma intreb câți dintre noi am mai consuma carne dacă ar trebui să ne omorâm în fiecare săptămână câteva găini si la câteva luni cate un porc. Poate că dacă am face-o, am prețui mai mult carnea, respectiv faptul că o ființă și-a dat viața ca noi să trăim – și astfel ne-am prețui mai mult viața și ce facem cu ea. Sau poate că experiența interioară s-ar duce către celalalt spectru – ne-am brutaliza mai mult, cine știe.
Sunt cu 90% mai putine vietuițoare mari în ocean decât cu 70 de ani în urmă, maxim. La asta s-a ajuns prin supra-pescuire și vărsarea de cantități imense de chimicale în oceanele planetei, care au devenit gropi de gunoi.
Procente foarte mari (chiar și până la 80% zic unele cercetari) din antibioticele ce le consumăm anual vin din hrana animală. Adica eu iau o pastila/an direct si încă 4 indirect. Asta pentru că agri-business-urile, pentru a fi eficiente economic si a-și creste eficienta de la an la an, înghesuie atât în fermele de animale cât și piscicole, populatii cu densitati anormale pe metru pătrat in conditii de igiena precare. Combinatia de igiena precara si densitati mari de populatii -> retete sigure de propagare de boli, care-s tinute sub control cu antiobiotice si-o gramada de-alte chimicale. Mâncăm mai mult = mâncăm mai prost. 1/3 din populația planetei este supra-ponderală și procentele cresc mult mai mult în lumea ‘afluentă’.
Uneori mâncarea de căței și pisici e produsa din carne de vită din Africa, Asia sau America de Sud crescută în zonele în care acum 100 de ani era pădure virgină sau teritoriul unor animale protejate, acum ajunse la 1% din populațiile ‘legendare’. Găina, vita, porcul – al căror număr crește de la an la altul pentru că se mai deschide un restaurant McDonald’s sau KFC, au nevoie de hrană corespunzatoare, ceea ce înseamnă spațiu de pășune sau mai rău – plantații de porumb/soia. Si-apoi ne mâhnim la TV de ce nu mai sunt tigri, urși panda și polari, girăfuțe și elefanți.
Turismul si transportul sunt o alta tristete majora care merită un articol separat. Dar pe scurt, cea mai mare parte a încălzirii globale cu efecte destul de devastatoare ce încep deja să se-arate este generată de mașini, vapoare și avioane, personale sau comerciale.
Mobila este facuta din padurea in care ne plimbam prin copilarie, blocul in care locuim e din cimentul si otelul luate dintr-un munte care nu mai e. Asa de simplu.
Dar ne-am deconectat in primul rand de noi înșine.
Nu petrecem timpul atât de necesar pentru igiena emotională zilnică, să vedem ce mai simțim, ce impact a avut ziua și faptele ei asupra noastră. Incercam mai orice să aruncăm cu entertainment în golul interior, să-l acoperim și să-l umplem cu ce ne oferă societatea ca ‘soluții de feel-good’. Și de fapt paradoxul este că exact acel aparent gol interior, când este conștientizat si explorat cu ajutorul unor mici practici spirituale – vezi meditație, se poate metamorfoza în ceva special, care ne poate transforma viața. Conștientizare.
Ne pasă mai mult de ce cred alții despre noi si pe seama acestei proaste slăbiciuni ne creăm constructe false de imagine in social media. Și slăbiciuni & constructe care se multiplică atunci cand sunt procesate social prin like și share și devin un nou sistem de valori. Conștientizare.
Ca alienare socială, la 2 pasi de noi, în același cartier, același oraș sau aceeași țara încă domnește săracia, lipsa de educație și excluziunea sociala. 1 din 4 români trăiesc sub pragul sărăciei relative (sub 1oo E/luna). Pe lânga manifestațiile ocazionale la care mai participăm, putini avem un minim grad de activitate socială, donand activ din venitul sau timpul nostru pentru cei cu mai puține șanse. Capitalismul competitiv ne-a dezvoltat excesiv latura critică (“sa meargă la muncă – e sărac fiindcă nu-i place munca”, “e sărac – e vina lui”) și ne-a mutilat binișor latura empatica.
Noi avem acum toate resursele naturale, tehnologice sau de inteligență pentru a ne tranforma planeta într-un paradis din orice punct de vedere. Și majoritatea lucrurilor pe care trebuie să le facem ca să fie mai bine sunt SIMPLE. Soluțiile astea încep cu o căutare individuală care apoi se transformă în mișcare colectivă. Și-așa ne recăpătăm puterea de-a schimba lumea, după care tânjim cel puțin un pic.
Nu putem, ca individ sau societate sa trecem de la starea curentă la opusul de pe o zi pe alta. Niciun sistem organic viu nu prea poate. Dar pasi treptați sunt disponibili: Mai puțin cu mașina personala – mai mult cu transportul în comun sau bicicleta. Mai puțină carne și mai multe legume. Mai mult cu prietenii în parc și mai puțin binging la TV cu facebookul pe tabletă și instagramul pe telefon. Mai putină mâncare și băuturi ‘la plastic’ și mai mult la sticla/metal și gătit de-acasă. Dacă timp de 1 săptămână toți adulții ar planta câte 1 copac/zi, am rezolva problema f. gravă a încălzirii globale ce ne va lovi serios destul de curând.
Totul începe cu-un pic de conștientizare. Și apropo, e dovedit stiintific – atunci când facem bine suntem autentic fericiți. Regulă valabilă la 99.99% din oameni.
(sursa foto: pexels.com)
Leave a Reply