Context
Intr-un articol anterior am descris o operatiune de mutare a unui arbore de dimensiuni mari – un nuc – realizata in Octobrie-2019.
In viata e important sa recunoastem greselile, sa le-analizam in detaliu pentru a lua invataturi pentru viitor. Azi analizez erorile de executie si extrag lectiile invatate pentru viitor, atat pentru noi cat si pentru cei ce vor face acest fel de operatiune in viitor.
Cum o duce nucul nostru? Din pacate nu prea bine.
In primul an dupa transplantare (in vara 2020) a facut sporadic frunze pe unele crengi; in al 2lea an in primavara initial au dat cateva frunze, dar pana in luna mai s-au uscat toate.
In anii urmatori am verificat in detaliu care ramuri sunt uscate si le-am taiat, am mai lasat trunchiul 1-2 ani suplimentar, poate cumva vor reusi sa reporneasca cateva ramuri viabile, de la zero.
Dar nu s-a mai intamplat nimic de bine, asa ca in 2022 ne pregatim din pacate sa taiem ciotul ramas.
Operatiunea de mutare nu a fost cu succes.
Ce putem sa fac ca sa cresc sansele de reusita a transplantarii?
1. Ajustat coronament prin taiere
Acest aspect e poate cel mai important, pe langa mutarea arborelui cu un ‘volum’ de radacina/balot de pamant cat mai mare.
In toate articolele de specialitate sau ale persoanelor care au facut asta anterior scrie ca este indicat ca dupa asemenea operatiune, un procent semnificativ din coronament sa fie taiat. Motivul este ca radacina mai mica ramasa si trecuta printr-o trauma semnificativa, isi directioneaza energia catre refacere proprie, de-aceea n-are foarte multa energie pentru a sustine un coronamentul anterior – e nevoie sa-i reducem dimensiunea coronamentului a.i. radacina se isi directioneze energia catre cat mai putine crengi principale de coronament, cu sanse mai mari de succes a transplantarii.
Aceasta operatiune eu n-am facut-o. A fost un mix de motive, dintre care mentionez:
1. in inocenta mea, cu preconceptia ‘natura isi revine’ am sperat ca arborele va reusi sa-si revina integral. Aici am ascultat si un vecin care m-a sfatuit acelasi lucru, desi abordarea mea in multe activitati este ‘mai nemteasca’ – urmat reteta ca la carte
2. a fost si-un pic de atitudine balcanic-romaneasca de Baragan, un ‘dolce-fa-niente’ combinat cu ‘las-o ba ca merge si-asa’
3. stiam ca e indicat sa tai din coronament dar n-am facut-o din lipsa de timp; activitatile de gradina in sezonul de vara sunt tare multe, timpul nostru limitat (intrucat nu suntem mutati la gradina); ca lectie pt. data viitoare: de facut mai putine activitati, dar acestea finalizate corespunzator. Si-o planificare mai buna a activitatilor, mai planificat si mai putin reactiv.
3.b as spune aici si faptul ca anul trecut a fost perioada de COVID cu multe restrictii samd – de-aceea am avut totusi noroc ca am ajuns suficient de des pe la gradina.
4. nu am o drujba personala, am asteptat cumva dupa un vecin ca sa imi taie coronamentul, m-am luat cu treaba si-am uitat si eu; ca lectie aici – de cumparat drujba personala astfel incat atunci cand prind un pic de timp liber printre activitati, sa pot face una din activitatile din ‘backlog’
2. Udat in perioadele de seceta
Arborii de dimensiuni medii-mari, cum era al meu, care trec prin asemenea trauma au nevoie in perioada de vara a anilor urmatori – cand e seceta si sufera de stres termic-hidric, de udat cu o cantitate mare de apa, de cateva sute de litri pe saptamana, ca supliment fata de ce reuseste sa-si ia din sol.
In prima vara dupa mutare eu am udat de mai multe ori copacul, lasand furtunul de apa la radacina copacului chiar si cateva ore, dar cred ca nu suficient pentru a compensa atat nevoia lui reala cat si faptul ca nu-i ajustasem coronamentul.
Lectie invatata. 🙂
Asa ca daca ar fi sa rezum pentru ceilaiti 2-3 bune practici de mutare arbore ar fi asa:
1. mutat cu o radacina/balot de pamant cat mai mare
2. taiat generos coronamentul
3. udat cat mai mult – mai ales in perioadele de seceta/stress termic
Leave a Reply